Situația Tunelului Momaia, finalizat, dar care nu poate fi deschis circulației din cauza lipsei personalului specializat necesar monitorizării și intervenției, ridică o serie de întrebări la care fosta conducere a Ministerului Transporturilor trebuie să ofere explicații.
Deputatul Groza Călin Florin atrage atenția asupra acestui blocaj administrativ și solicită clarificări cu privire la modul în care a fost gestionată această investiție.
Cum a fost posibil ca România să ajungă în situația de a avea un tunel finalizat, parte a unei autostrăzi strategice, dar care să nu poată fi pus în circulație din cauza lipsei personalului specializat?
De ce nu au fost realizate din timp angajările necesare? Ce s-a întâmplat cu memorandumul destinat facilitării încadrării specialiștilor? Cine a gestionat aceste proceduri și de ce nu au fost identificate soluții înainte ca investiția să ajungă în această situație?
Tunelul Momaia reprezintă un obiectiv important al Autostrăzii Sibiu–Pitești, o investiție așteptată de români și esențială pentru dezvoltarea infrastructurii de transport din țara noastră. Este inadmisibil ca, după ani de muncă și investiții considerabile, un obiectiv finalizat să nu poată fi utilizat din cauza unor probleme administrative care ar fi trebuit anticipate și soluționate la timp.
În calitate de secretar al Comisiei pentru Transporturi și Infrastructură din Camera Deputaților, deputatul Groza Călin Florin va solicita explicații și clarificări instituțiilor responsabile, pentru identificarea cauzelor care au generat acest blocaj și stabilirea măsurilor necesare pentru remedierea situației.
Activitatea parlamentară presupune nu doar dezbaterea proiectelor și a investițiilor publice, ci și monitorizarea implementării acestora, identificarea disfuncționalităților și solicitarea unor soluții concrete atunci când apar blocaje.
Siguranța circulației nu se negociază, iar infrastructura nu trebuie să rămână blocată din cauza unor proceduri administrative nerezolvate la timp.
Autostrada Sibiu–Pitești trebuie să devină o realitate funcțională, nu o succesiune de proiecte finalizate pe hârtie, dar imposibil de utilizat.
Românii au nevoie de infrastructură modernă, sigură și funcțională, iar investițiile publice trebuie să își atingă scopul pentru care au fost realizate.








