În contextul actual al popularității curentului suveranist, poate nu ar fi de ignorat și întrebarea: Unde au dispărut fabricile și uzinele din Baia Mare/Maramureș? Ce s-a întâmplat cu mineritul? Și mai ales: Cine sunt „GROPARII” industriei in aceasta zonă a României?
În prezent, discursul lui Călin Georgescu, axat pe suveranitate națională și revitalizarea industriei românești, contrastează cu implicarea acestuia în implementarea Agendei 21 la Baia Mare. Însă incoerența între trecutul administrativ și politic al candidatului Călin Georgescu și crezul electoral al acestuia nu mai este un subiect de Breaking News. Însă apariția numelui său ca Manager de Proiect (Project Manager) al Agendei 21 din Baia Mare, comitet care trebuia să SALVEZE industria din Baia Mare, ar trebui să ridice un mare semn de întrebare mai ales pentru sustinătorii acestuia.
Puțini sunt cei care mai țin minte faptul că în anii 1999-2000 în municipiul Baia Mare funcționa o entitate numită Agenda 21 Locală pentru Municipiul Baia Mare – Planul local de Dezvoltare Durabilă al municipiului Baia Mare și a fost parte dintr-un program mai larg de implementare a dezvoltării durabile la nivel local în România.
Pe hârtie se dorea „restructurarea sectorului minier”… Oare?
Agenda 21 pentru Baia Mare (documentul poate fi consultat aici!) și-a început activitatea în anii 2000 – 2003 sub egida Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă și a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. Inițiativa a vizat crearea unor planuri de dezvoltare durabilă care să includă participarea comunităților locale, administrației, sectorului privat și ONG-urilor pentru a promova o dezvoltare echilibrată din punct de vedere ecologic, economic și social.
În Baia Mare, procesul a fost parte dintr-un cadru mai mare de planificare regională și a inclus elemente precum restructurarea sectorului minier și promovarea unor strategii de dezvoltare care să răspundă nevoilor specifice ale regiunii. Pe hărtie, cel puțin, acest proiect avea ca țintă colaborarea între diferitele niveluri administrative și accesarea fondurilor structurale ale Uniunii Europene pentru diverse proiecte de dezvoltare.
Cum a „MURIT” industria din Baia Mare?
Municipiul Baia Mare, recunoscut în trecut ca un important centru industrial, a suferit o transformare semnificativă în ultimele decenii, marcând trecerea de la o economie industrială la una bazată pe servicii și consum.
Mineritul, coloana vertebrală a economiei din Baia Mare, a intrat într-un proces de declin accelerat începând cu anii ’90, culminând cu închiderea definitivă a activităților miniere în 2007. Decizia de închidere a fost influențată atât de lipsa investițiilor în tehnologii noi care cauzau problemelor de ordin economic și ecologic, acestea din urmă impuse prin cerințele de aderare la Uniunea Europeană, care solicitau standarde mai înalte de protecție a mediului
Nici industria siderurgică, alt pilon al economiei locale, nu a avut un destin diferit. Restricțiile comerciale impuse de piețele europene, precum contingentele și reglementările stricte, au redus drastic capacitatea de export a României, afectând grav idustria locală. Această tranziție nu a venit fără costuri sociale, incluzând pierderea a câtorva mii de locuri de muncă și probleme economice pe termen lung pentru comunitate, unele nici azi rezolvate!
Cine erau „GROPARII”???
Apariția lui Călin GEORGESCU în peisajul Băii Mari!
Astăzi, Baia Mare se confruntă cu provocarea de a reinventa o economie care a fost dependentă atât de mult timp de industria grea. Inițiativele de reindustrializare și diversificare economică sunt esențiale pentru revitalizarea regiunii.
Revenind la Agenda 21, conform unui document parvenit redacției noastre, Comitetul Local pentru municipiul Baia Mare avea o componență bine configurată: Cristian Anghel, la acea vreme primarul orașului, era Președinte al Comitetului Director Local. Anghel, a fost găsit vinovat de către Curtea de Apel din Cluj pentru acte de abuz în serviciu în formă calificată și a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni de detenție cu executare în anul 2010. Din celebrul comitet mai făceau parte Isvan Ludescher (viceprimar), Gheorghe Marcaș (Camera de Comerț și Industrie Maramureș), Radu Micle (VITAL SA), Carmen Pop (director economic al Primăriei Baia Mare – piesă de rezistență în administrația locală a anilor 2000 din Baia Mare), angajați ai primăriei municipiului, profesori universitari, consilieri locali, reprezentanți ai societății civile.
Managerul proiectului era nimeni altul decât Călin GEORGESCU, actualul suveranist, candidat la președinția României (vezi imaginea atașată!).
În discursul său de candidat, Georgescu se prezintă ca un suveranist și promotor al produselor românești și al revitalizării industriei naționale. Așadar domnul Georgescu a fst pion principal în cadrul comisiilor și al organismelor care, în trecut, trebuiau să stimuleze industria locală, dar care au fost asociate mai degrabă cu declinul industrial.
(Vom reveni!)
R.S.
